Iranul l-a numit pe Mojtaba Khamenei, fiul defunctului lider suprem Ayatollah Ali Khamenei, ca nou lider suprem al ţării, a anunţat mass-media de stat iraniană, potrivit NBC News.
Un comunicat al Adunării Experţilor — grupul de clerici şiiţi responsabili, conform legii iraniene, cu alegerea liderului suprem al ţării — a anunţat că Mojtaba Khamenei a fost ales al treilea lider al Republicii Islamice, potrivit informaţiilor difuzate de televiziunea de stat IRIB şi agenţiile de ştiri Fars, Tasnim şi ISNA.
„Printr-un vot decisiv, Adunarea Experţilor l-a numit pe ayatollahul Seyyed Mojtaba Hosseini Khamenei al treilea lider al sistemului sacru al Republicii Islamice Iran”, a precizat adunarea într-o declaraţie emisă imediat după miezul nopţii, ora Teheranului, conform Reuters.
Preşedintele american Donald Trump a declarat zilele trecute pentru Axios că această alegere ar fi „inacceptabilă” şi a sugerat că doreşte să aleagă personal un nou lider suprem, un proces supravegheat de obicei de clericii iranieni.
„Îşi pierd timpul. Fiul lui Khamenei este un om fără greutate. Trebuie să mă implic în numire”, a spus el. „Fiul lui Khamenei este inacceptabil pentru mine.”
Trump a repetat această opinie într-un interviu acordat ABC News, afirmând că noul lider „nu va rezista mult timp” dacă nu va obţine aprobarea sa.
Forţele de Apărare Israeliene au avertizat că orice succesor al lui Khamenei va fi considerat o ţintă.
Agenţia de ştiri semi-oficială iraniană Mehr News Agency a confirmat săptămâna trecută că fiul lui Khamenei era în viaţă şi în stare bună după atacurile mortale lansate de Statele Unite şi Israel, care au dus la moartea tatălui său şi a altor membri ai familiei, inclusiv a soţiei lui Mojtaba Khamenei.
Potrivit The Guardian, ascensiunea lui Mojtaba Khamenei marchează prima dată de la revoluţia islamică din 1979 când conducerea supremă a Iranului a trecut de la tată la fiu. Este o evoluţie care ar putea aprinde dezbateri în Iran cu privire la apariţia unui sistem dinastic într-un stat fondat în mod explicit pentru a răsturna domnia ereditară după şah.
Ayatollahul Ali Khamenei, care a condus timp de 37 de ani, a fost ucis într-un atac american-israelian asupra Teheranului, la 28 februarie, în prima zi a războiului cu Iranul.
Mojtaba Khamenei nu a deţinut niciodată o funcţie aleasă
Pentru mulţi analişti, numirea lui Mojtaba Khamenei este o mişcare simbolică menită să facă regimul să pară în continuare puternic şi hotărât să nu cedeze presiunii occidentale, scrie News.ro.
Clericul în vârstă de 56 de ani nu a deţinut niciodată o funcţie aleasă şi nici nu a ocupat oficial o funcţie înaltă în cadrul guvernului iranian. Şi-a petrecut o mare parte din viaţă în centrul puterii din Iran, rămânând în mare măsură în afara atenţiei publice.
Născut în 1969 în oraşul Mashhad din nord-estul ţării, Khamenei a crescut în lumea politică şi clericală care a apărut după revoluţia din 1979.
În tinereţe, a studiat teologia în seminarele din Qom şi, potrivit unor surse, a participat la etapele finale ale războiului Iran-Irak.
Spre deosebire de multe personalităţi din conducerea Iranului, Khamenei nu a candidat niciodată pentru o funcţie aleasă sau pentru un rol important în guvern. În schimb, a devenit treptat o prezenţă influentă în biroul tatălui său, unde era considerat parte a unui cerc restrâns care gestiona accesul politic la liderul suprem.
De-a lungul anilor, a cultivat relaţii strânse cu clerici conservatori şi elemente ale Corpului Gărzilor Revoluţionare Islamice (IRGC), o legătură care, potrivit analiştilor, i-a consolidat poziţia în cadrul sistemului.
Numele său a apărut public în timpul alegerilor prezidenţiale contestate din 2009, când figuri reformiste l-au acuzat că a jucat un rol în sprijinirea represiunii securitare care a urmat protestelor în masă. Dar el nu a discutat niciodată public problema succesiunii.
Pentru susţinătorii săi, Mojtaba Khamenei reprezintă continuitatea liniei ideologice stabilite de ayatollahul Ruhollah Khomeini şi menţinute de tatăl său. Pentru critici, ascensiunea sa ridică întrebări incomode cu privire la concentrarea puterii – şi la posibilitatea unei conduceri ereditare într-un stat fondat în revoltă împotriva monarhiei.
